Diagrama UML de instalare (eng. Deployment diagram) descrie modul în care sistemul va fi instalat: care sunt unităţile funcţionale ale sistemului, pe ce procesoare sau dispozitive vor fi acestea instalate şi care sunt relaţiile de asociere dintre acestea. Acestea diagrame pot fi utilizate şi pentru a reprezenta arhitectura internă a sistemelor embedded, caz în care, sunt reprezentate echipamentele hardware şi componentele software instalate pe acestea.

Elementele unei diagrame de instalare sunt:

• Nodul – corespund la un echipamente hardware sau un modul software. Dacă nodul este un dispozitiv atunci tipul acestuia poate fi specificat ca fiind de tip «device». Prin ataşarea de atribute la un nod se pot specifica caracteristicile acestuia;
• Componenta – reprezintă entităţile software. Fiecare componentă software implementează una sau mai multe funcţii. Are aceiaşi notaţie ca şi în cazul diagramelor de componente. Un nod poate conţine una sau mai multe componente.
• Dependenţă – reprezintă asocieri între componente. O astfel de asociere specifică faptul că o componentă are nevoie de o altă componentă pentru a funcţiona;
• Legătură – reprezintă o asociere între două noduri. Legătura poate avea asociat un tip care specifică modul cum se realizează comunicarea între noduri (JDBC, RMI, socket-uri, serial, etc.).

În figura 1 este exemplificată o diagramă de instalare compusă din două noduri ce comunică prin socket-uri.

FIGURA 1

Nodurile pot conţine la rândul lor alte noduri. Un exemplu de diagramă cu noduri imbricate este prezentat în figura 2.

FIGURA 2

Un nod sau o componentă poate avea ataşat un descriptor de specificaţie. În contextul diagramelor de instalare un descriptor de specificaţie reprezintă un set de atribute şi caracteristici care sunt ataşate cu o entitate. Ele de obicei reprezintă fişiere de configurare necesare pentru buna funcţionare a nodului sau a componentei cu care sunt asociate (un exemplu este prezentat în figura 3).

FIGURA 3

În cadrul procesului de construire a diagramelor de instalare trebuie identificate componentele externe sistemului cu care acesta interacţionează. Se evaluează dacă sistemul are nevoie de implementare de mecanisme de redundanţă şi modul în care acestea vor fi implementate (la nivel hardware sau la nivel software). Se identifică tehnologiile şi mecanismele de interconectare folosite în cadrul sistemului. Se determină restricţiile hardware şi software impuse sau care rezultă în urma analizelor. Se determină nivelul impus de securitatea al aplicaţiei şi modul în care acesta va fi implementat. De asemenea se analizează arhitectura de distribuire ce va fi implementată la nivelul sistemului.

Diagramele de instalare vor reprezenta într-un final toate detaliile tehnice cu privire la locaţia componentelor software, dependenţele acestora precum şi echipamentele hardware pe care sunt instalate precum şi caracteristicile acestor echipamente.